Măsura 3.2.2. – Măsura cea mai controversată din istoria finănţărilor europene în România!

Milioane de euro aruncate pe apa sâmbetei, în timp ce birocraţia şi formalismul Oficiillor Judeţene de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit împing primăriile României la soluţii disperate

1. Pe 31 iulie s-a încheiat ultima sesiune de depunere de proiecte de finanţare pe Măsura 3.2.2. - renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale. Deputatul PNL Ciprian Dobre a făcut în 30 iunie 2009 o declaraţie în Parlament, în legătură cu unele nereguli sesizate în cadrul acestei măsuri şi nimeni nu a avut nici o replică. S-a făcut şi o conferinţă de presă pe această temă, însă, din păcate, nimeni nu a încercat măcar să verifice gravele deficienţe constatate. Ceea ce s-a întâmplat ulterior, demonstrează însă că această măsură a este una discriminatorie, cu grave deficienţe de ordin administrativ şi tehnic, şi care aruncă o lumină negativă asupra modului cum sunt aplicate, în România, acordurile cu Uniunea Europeană, mai ales în domeniul finanţărilor nerambursabile.

2. Voi puncta, în prima fază, chestiunile sesizate faţă de Măsura 3.2.2. Astfel, voi reveni asupra celor 4 modificări ale Grilei de Punctaj, modificări operate între ultima sesiune de depunere a proiectelor (anul 2008) şi sesiunea din iulie 2009. Aceste modificări sunt, în esenţă următoarele:
La criteriul 2, punctajul maxim pentru localităţile cu grad ridicat de sărăcie era, pe vechea grilă, de 15 puncte, iar pe noua grilă de 10 puncte.
La criteriul 4, intitulat „Proiecte integrate de investiţii”, pe noua grilă se acordă 5 puncte, în timp ce vechea grilă acorda 10 puncte.
Astfel, la criteriul 6, intitulat „Proiecte de investiţii în infrastructura de drumuri care asigură legătura cu principalele căi rutiere (drumurile judeţene, naţionale) sau alte căi principale de transport (feroviare şi fluviale)”, pe grila veche se acordau 10 puncte, în timp ce noua grilă acordă 25 de puncte.
La criteriul 7, intitulat „Proiecte de investiţii în infrastructura de alimentare cu apă în zonele în care apa este insuficientă sau în zonele care prezintă incidenţă ridicată a perioadelor de secetă”, pe noua grilă se acordă doar 5 puncte, în timp ce vechea grilă acorda 10 puncte.

3. Nedreptatea, discriminarea, rezultate din aceste manevre de schimbare a grilei de punctaj sunt evidente. S-a instituit astfel, pentru prima oară în istoria fondurilor europene în România, un focar de dezechilibre, din care cei care au de pierdut sunt oamenii, comunităţile locale săteşti în primul rând.

4. Punctajul diferit dintre cele două grile face ca, pentru proiectele depuse în sesiunea iulie din acest an, să se introducă un dezechilibru major în acordarea punctelor, pe capitole de proiect astfel: dacă investiţia de drum este majoritar valorică în cadrul componentei de infrastuctură, proiectul depus este punctat cu 25 de puncte, conform criteriul 6 din noua grilă, în timp ce pentru o investiţie de apă/apă uzată pentru zonele în care apa prezintă un grad ridicat de poluare sau zonele în care apa freatică prezintă o concentraţie ridicată de nitraţi ce afectează sănătatea populaţiei, se acordă doar 5 puncte. DEZECHILIBRUL ESTE EVIDENT. Potrivit noii grile, sănătatea populaţiei NU mai contează! Cu alte cuvinte, indiferent de nevoile comunităţilor, au câştig de cauză numai acele proiecte în care componenta de drum este majoritar valorică.
Mai mult, AMBELE CRITERII - 5 şi 6 - SE APLICĂ DOAR DACĂ COMPONENTELE RESPECTIVE SUNT MAJORITAR VALORICE ÎN CADRUL INVESTIŢIEI DE INFRASTRUCTURĂ A PROIECTULUI!
De fapt, mai pe româneşte, dacă faci drum câştigi 25 de puncte, dacă faci apă, câştigi 5 puncte. Vrei, nu vrei, trebuie să faci drum! Din start, comunităţile care au nevoie de investiţii stringente în infrastructura de apă / apă uzată, sunt practic excluse de la finanţare, cu toate că iniţial se acordau punctaje echilibrate pe vechea grilă! NU contează că oamenii nu au apă, că beau apă poluată, că au nitraţi! Cineva a hotărât că anul acesta vom face numai şi numai drumuri pe măsura 3.2.2.! Majoritar valorice, evident!

5. Este limpede că modificarea de punctaj subliniată anterior urmăreşte direcţionarea sumelor alocate prin măsura 3.2.2. spre societăţile care se ocupă în principal de drumuri. Ai nevoie de apă, faci asfalt! Aceasta este logica noii grile de punctaj.
De ce s-a renunţat la punctajul din vechea grilă? Potrivit noii grile, gradul de sărăcie a pierdut 5 puncte, cu toate că măsura se adresează în principal unui mediu uman defavorizat, mediul rural în general! Punctarea sărăciei se face după date din 2002, care oricum nu mai sunt valabile azi, în anul de graţie 2009 şi într-un mediu economic aflat în plină criză.

6. În altă ordine de idei, se presupune că măsura 3.2.2. se adresează proiectelor aşa-zis integrate, ori, prin noua grilă, tocmai calitatea de proiect integrat este subminată, pierzând 5 puncte faţă de vechea grilă, care acorda pentru proiectele integrate 10 puncte.
Care sunt motivele acestor dezechilibre de punctaj? S-au schimbat cumva criteriile măsurii 3.2.2.? De ce se urmăreşte direcţionarea banilor comunitari preponderent spre drumuri? E o întrebare la care cei care administrează aceste fonduri trebuie să ne dea urgent un răspuns.

7. S-a gândit cineva din acest guvern să îi întrebe pe primari care sunt necesităţile reale ale comunităţilor săteşti? Facem întâi drumuri şi apoi întroducem alimentarea cu apă? Ca să stricăm apoi drumurile din nou, atunci când va trebui să introducem apa?
Este evident că, în noile condiţii, finanţarea unui proiect de apă / apă uzată nu mai depinde de valoarea reală, intelectuală, a proiectului ca să zic aşa, deoarece nu mai depinde de nevoile reale ale comunităţilor rurale.
Dacă guvernul vrea să direcţioneze banii alocaţi prin măsura 3.2.2. în infrastructura de drum, acolo unde se susţine că ar avea o viteză de circulaţie mai mare, măcar să o recunoască public! În realitate, noua grilă de punctaje este încă o dovadă că satele noastre sunt efectiv lăsate de izbelişte!
Cunosc oare responsabilii Uniunii Europene aceste realităţi? Facem cumva discriminare chiar între comunităţile rurale, doar pentru a ne bate cu pumnii în piept că accesăm fonduri europene? Parcurgând noua grilă, aproape că te întrebi dacă nu cumva ea nu a fost gândită pentru proiecte care deja există. 90% dintre primari şi-au pregătit proiectele după vechea grilă de punctaje, iar acum constată că nu vor îndeplini condiţiile de eligibilitate.

8. Primăriile au cheltuit o groază de bani ca să depună proiecte pe măsura 3.2.2. şi multe vor constata că i-au cheltuit degeaba. Este nedrept, este inuman.

9. Lucrurile s-au agravat însă după lansarea sesiunii din iulie 2009. Astfel, fişierul cu modelul CERERII DE FINANŢARE lansat iniţial şi pus la dispoziţia primarilor şi autorităţilor locale, conţinea erori datorită cărora se ajungea la cumulul TVA-ului cu cheltuiala eligibilă din proiect, fapt de altminteri sesizat mult după lansarea licitaţiei de proiecte. Acest fişier a fost înlocuit după 1 iulie, fapt care a obligat autorităţile publice, proiectanţii şi consultanţii la refacerea cererilor de finanţare, ceea ce a condus la consum de timp suplimentar. Acest aspect arată că AU FOST SCHIMBATE REGULILE JOCULUI ÎN TIMPUL JOCULUI, fapt inadmisibil dacă discutăm din punct de vedere procedural, deoarece a dus, pe de o parte, la îngreunarea procesului de realizare a proiectelor, iar pe de altă parte a generat confuzie în rândurile solicitanţilor.

10. În cadrul sesiunii de depunere 2009, solicitanţii au fost constrânşi să obţină avize de care au aflat în ziua depunerii (ex.: Notificările că achiziţiile de utilaje NU fac obiectul evaluării din punct de vedere al protecţiei mediului, condiţiilor de igienă şi sănătate publică sau domeniul sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor). Sistemul a funcţionat la limita sa cea mai de jos, iar în ziua de 31 iulie, la sediile Oficiilor Judeţene au fost văzute lucruri care sfidează orice raţiune. La Mureş, de pildă, au fost primite într-o singură zi peste 40 de proiecte, iar în aceeaşi zi, autoritatea competentă (OJPDRP Mureş) a şi soluţionat cererile (dacă se acceptă sau nu proiectele). Întrebarea este cum, prin ce mijloace, au izbutit o mână de oameni să verifice, într-o singură zi, în doar câteva ore, peste 40 de proiecte, să le evalueze în mod obiectiv şi să emită rezoluţii finale legate de acestea? Un proiect are circa 700 de pagini, ori să frunzăreşti numai atâtea tomuri de hârtie presupune zeci de ore de muncă şi un personal suficient de numeros pentru a te încadra în timp (este vorba de peste 40 de mii de pagini corespunzătoare celor peste 60 de proiecte depuse la OJPDRP Mureş). Subiectivismul este mai mult decât evident!

11. Există suspiciunea că, o parte din proiecte, au fost completate ulterior depunerii lor, prin adăugarea ulterioară de documente şi avize, ori, dacă acest lucru se confirmă, avem o problemă uriaşă legată de modul de acceptare al dosarelor de proiecte în România. Este limpede că asupra măsurii 3.2.2. planează prea multe suspiciuni pentru a evita o intervenţie a Comisiei Europene în această direcţie.

12. Probleme legate de depunerea proiectelor, mai exact, de procedura defectuoasă de depunere au fost deja semnalate în judeţele Alba, Cluj, Covasna şi în Mureş. Foarte probabil, numărul judeţelor în care au fost probleme de depunere este mai mare. Aceste probleme se referă la modul de lucru al angajaţilor OJPDRP, mod mai mult decât defectuos.

Cristian Chirteş,
Consilier Judeţean Mureş
10 august 2009, Tg-Mureş