DESPRE LIBERTATE

De când îi lumea, oamenii au căutat adevărul şi uneori, amăgiţi că l-au aflat, s-au îmbătat de bucurie. Impulsul acelei căutări există în fiinţa umană de la zidirea sa, fiind influenţat de raţiune şi inteligenţă, având menirea de apreciere a gradului de nobleţe pe care îl merită fiecare. Filosofii din vechime acordau sufletului uman două facultăţi deosebite, raţiunea şi dorinţa dragostei, cu ajutorul cărora putea să discearnă şi să dobândească binele. Ignoranţa de a folosi aceste facultăţi l-au dus însă pe om şi spre eroarea din care se naşte răul şi păcatul. Condiţia ca omul să poată utiliza cele două facultăţi este libertatea sa, care este atât de mult proclamată pe cât de puţin înţeleasă. Din această cauză, uneori atributele ei au dus la rezultate eronate şi chiar catastrofale, ca cele din domeniu politic, unde oamenii au ales un sistem sau un om, care în loc să acţioneze spre binele comun, a făcut mult rău. La astfel de rezultate s-a ajuns tot prin ignoranţa oamenilor de a folosii facultăţile la care m-am referit mai sus şi prin naivitate. În virtutea libertăţii, cam de două secole încoace, raţiunea politică a omenirii, în general, se concentrează pe critica puterii absolute, pe drepturile omului, pe legalitate, proprietate privată, separarea puterilor în stat, toleranţă, umanism, condiţii mai bune de viaţă. Într-un cuvânt, libertatea s-ar apropia de sistemul democratic. În funcţie de cum s-au îmbinat aceste premise şi cum au fost urmate principiile libertăţii şi democraţiei, s-au dezvoltat popoarele şi ţările din lume, s-a extins producţia şi piaţa, iar oamenii şi-au aflat fericirea într-un nivel de trai pe măsură. Am putea spune că lumea nu s-a dezvoltat după resursele unui loc sau a unei regiuni ci după raţiunea după care a fost interpretată şi exercitată libertatea oamenilor. Astfel în locuri sărace şi vitregite de natură s-au dezvoltat comunităţi prospere, iar în locuri cu surplus de resurse, comunităţile au rămas în stare de înapoiere, la un nivel de trai destul de scăzut. În exerciţiul libertăţii contează mult raţionalul şi moralul, prin ele menţinându-se echilibrul între scopul unuia sau altuia, precum şi relaţia omului cu societatea, unde sunt trasate şi limitele legalităţii. Alte intervenţii din exterior, în acest exerciţiu, nu sunt necesare cu toată tendinţa de promovare a interesului individual înaintea celui social.
Într-o societate cu moralitatea în scădere, libertatea are de suferit şi de aceea în legi şi constituţi există paragrafe menite să o apere. Acestea se referă cu precădere la siguranţa persoanei, libera circulaţie, libertatea conştiinţei şi a exprimării, precum şi la libertatea asocierii.
Închei cu spusa unui înţelept, legată de această temă:
,,Libertatea, trebuind să fie egală pentru toţi, nu poate fi întreagă pentru nimeni. Hotarul libertăţii mele e libertatea aproapelui; libertatea individuală a celorlalţi îşi găseşte hotarul său în libertatea mea.”