12 decembrie 2012…ziua despre care se vorbeşte pe toate posturile de televiziune, ziua despre care scriu toate ziarele şi asupra căreia se fac dezbateri pe toate blog-urile. Chiar dacă nu au trecut testul anului 2000, se pare ca tot mai multe argumente ne conving că în acel an ceva cu totul surprinzător şi inimaginabil se va petrece cu planeta noastră şi implicit cu noi, locuitorii ei. Şi totuşi, ce se va întâmpla în anul 2012?
Planeta Terra se manifestă ca un imens circuit electric. La aproximativ 55kilometri distanţă de suprafaţa pământului, în atmosferă, există un fel de cavitate electomagnetică, descoperită de fizicianul german W.O.Schumann, care permite măsurarea frecvenţei vibratorii medii a planetei noastre.
Timp de mii de ani, Rezonanţa Schumann, sau plusul Terrei, a fost de 7,83 cicli pe secundă, însa din anul 1980 rezonanţa a inceput să crească încet, fiind acum de 12 cicli pe secundă. Creşterea frecvenţei vibratorii a planetei noastre face ca 24 de ore de viaţă pe planeta noastră să corespundă de fapt cu numai 16 ore reale, în termenii timpului terestru. Pare o explicaţie destul de plauzibilă pentru criza acută de timp cu care ne confruntăm la ora actuală... Iar curgerea timpului terestru se va mai accelera, pe masură ce ne apropiem de "Punctul Zero", care corespunde inversării polilor magnetici ai Pământului. Căci dacă 24 de ore ale zilei reprezintă încă, la ora actuală, 16 ore efective, diferenţa dintre acestea se va mari exponenţial, astfel încât la trecerea prin Punctul Zero, pe care unii îl situează la sfârşitul anului 2012, 24 de ore din anul 1980 vor corespunde la 0 ore efective. Altfel spus, timpul terestru nu va mai exista! La nivel planetar, avem de-a face cu o inversiune a polilor magnetici, fenomen care se petrece o dată la 13.000 de ani, deci de două ori într-un mare ciclu cosmic de 26.000 de ani. În ultimiele mii de ani, liniile de câmp magnetic ieşeau din Polul Sud şi intrau pe la Polul Nord. Oamenii de ştiinţă au observat însa că acest câmp magnetic stabil începe să se schimbe, să slăbească. În ultimul secol, slăbirea a fost de 10-15%, dar în ultimii ani s-a accelerat tot mai mult.
Geofizicianul francez Gauthier Hulot afirmă că acest câmp, în Atlanticul de Sud şi în America de Sud, este cu 30% mai slab. Dr. Garry Glatzmaier, profesorul de Fizica Pământului la Universitatea California din Santa Cruz, afirmă că miezul metalic lichid al planetei se mişcă continuu, ceea ce duce la răcirea acestuia. Aceste mişcari generează câmpul magnetic terestru. Dar miezul se miscă şi în direcţii opuse câmpului majoritar care pot creşte în intensitate, ducînd în cele din urmă la o inversare a Polilor magnetici ai planetei. Acestă inversare e precedată întotdeauna de o slăbire a câmpului magnetic.
Pentru sateliţii care se află deasupra atmosferei , câmpul magnetic planetar este singurul scut protector împotriva particulelor din vântul solar. Ei se defectează când trec printr-un câmp magnetic slab. Iminenta inversare a Polilor ar putea fi arătată şi de extinderea Aurorei Polare care se observă numai la Polul Sud. Aceasta urmează să se extindă şi asupra Atlanticului de Sud. Slăbirea câmpului magnetic duce, de asemenea, la sporirea cazurilor de cancer.
După cum se ştie, şi păsările folosesc pentru orientare câmpul magnetic terestru. În Suedia au dispărut mii de porumbei, în S.U.A. a dispărut o întreagă specie de pelicani, iar în Carolina de Sud egretele zboară de la est la vest în loc de nord-sud.
Columbofilii aradeni au trimis la Atena, pentru deschiderea Jocurilor Olimpice, 850 de porumbei, dintre care nu s-au mai întors numai 50. Ungaria a trimis 1500 de porumbei şi s-au reîntors 40.
Mayaşii, binecunoscuta civilizaţie din America Centrală, au avut cele mai cunoscute cunoştinţe despre Timp şi Spaţiu. Ei au construit unul dintre cele mai exacte calendare, în care arată că la 12.10.2012 începe alinierea Soarelui cu Ecuatorul galactic şi cu stelele din centrul Căii Lactee. Cercetătorii şi astronomii contemporani au confirmat exactitatea calendarului Maya, afirmând că la data solstiţiului de iarnă a anului 2012, mai exact în data de 12.12.2012, Soarele nostru se va afla în alinierea respectivă perfectă.
Potrivit mayaşilor, anul 2012 nu va fi sfârşitul lumii, ci momentul când adevarul ne va fi revelat. Oamenii se pot aştepta la inundaţii, cataclisme de proporţii mari, schimbari bruşte de climă şi restructurare geofizică. Posibile efecte ale Schimbarii ar mai fi: migrene, dureri de cap, oboseală, senzaţia trecerii unui curent electric prin creier şi coloana vertebrală, crampe musculare, simptome de gripă, vise intense. Totodată se pare că riscul apariţiei cancerului este foarte mare.
Dar după ce vom depaşi anul 2012, lucrurile par să se schimbe. Pe plan spiritual şi energetic sunt mai multe ipoteze şi anume: dispariţia bolilor incurabile, creşterea sensibilităţii corpului uman, apariţia unor vibraţii noi, mult mai înalte, cresterea abilităţilor de vindecare, dovadă mulţimea de bioterapeuţi aparuţi în ultimul timp, transformarea structurii interne a ochiului uman în funcţie de noua atmosferă planetară şi creşterea luminozităţii, reprogramarea şi îmbunătăţirea ADN-ului uman, care va avea 12 spirale în loc de 2, depăşirea cunoştinţelor actuale despre Timp şi Spaţiu. Astfel o altă lume mai evoluată urmează să se nască. Pentagonul şi oamenii de ştiinţă par a fi de acord cu prezicerile mayaşe.
Previziunile sunt sumbre pentru perioada premergătoare anului 2012. După 2010, Europa va suporta o schimbare radicală de climă şi se estimează ca milioane de oameni vor muri din cauza foametei şi a războiului. Un climat siberian va pune stăpânire pe Marea Britanie şi tările vecine, se arată în raportul Pentagonului, care prezice faptul că schimbarea climei va fi o ameninţare chiar mai mare decât cea teroristă: verile vor fi din ce în ce mai calde, provocând o şi mai rapidă topire a gheţarilor, cu consecinţe grave asupra climei; la extrem, se poate ajunge la ierni cu temperaturi foarte scăzute, similare Siberiei, în tările limitrofe Atlanticului de Nord.
Activitatea vulcanică pe Terra a crescut cu 500% din 1875 încoace, iar câmpul magnetic al Soarelui a crescut cu 230% din 1901. Conform Academiei Naţionale de Ştiinţe din Siberia, aceste multiple schimbări se datorează intrării Sistemului Solar într-o zonă cosmică cu o energie mult mai intensă. Plasma strălucitoare de la marginea Sistemului Solar a crescut recent de 10 ori în intensitate.
Soarele are un câmp magnetic numit heliosferă, care înglobează întregul Sistem Solar. Cercetătorii ruşi au studiat partea frontală a heliosferei şi au observat acolo plasma strălucitoare, ca si cum întregul Sistem Solar a intrat într-o zona cu o energie mult mai înaltă, numită Centura Fotonică. Acestă energie aprinde plasma heliosferei în partea frontală, care devine mai luminoasă, mai stralucitoare. Acestă energie pătrunde apoi în Soare, care o răspândeşte în întregul Sistem Solar, saturând spaţiul interplanetar, astfel că toate planetele vor primi un supliment mare de energie.
Se pare că asistăm şi la alte mari transformări care au loc în sistemul nostru solar. Atmosfera lui Marte creşte rapid, acum fiind dublă. Luna îşi '' fabrică'' atmosferă proprie care acum se întinde pe o suprafaţă de 6.000 de km, fiind compusă din compuşi ai sodiului, după cum declară Alexei Dimitriev, cercetător rus. Jupiter suferă o modificare atât de puternică încât s-a format un tub de radiaţie ionizată între el şi un satelit al său, Io. De asemenea, câmpul lui magnetic a crescut în intensitate de 2 ori. Uranus şi Neptun au suferit recente inversări de poli şi acum îşi intensifică câmpul magnetic şi devin tot mai strălucitoare. Venus ne arată o creştere marcantă de intensitate luminoasă. Atmosfera Terrei se schimbă şi ea, în straturile superioare formându-se un nou gaz, care până acum nu exista.
Şi totuşi, va veni Sfârşitul Lumii în 2012? Unul dintre cele mai mari pericole care ar putea declanşa o catastrofă la nivel planetar este ploaia de asteroizi care cad pe Pământ. În cazul alinierii planetelor, 80 % din suprafaţa orbitală a sistemului solar este liberă, fiind fără apărare, iar corpurile străine au cale liberă către Terra, Soare, Marte, Venus sau Mercur. Acest fenomen creşte şansa de impact cu un asteroid. Dar cel mai important lucru este că le putem fi recunoscători celor patru mari planete care orbitează în jumătatea exterioară a sistemului nostru solar: Jupiter, Uranus, Saturn şi Neptun, care ,,aspiră” corpurile cereşti ce le tranzitează orbitele, ferind Pământul de Coleziuni periculoase. Pericol? DA! Sfârsitul lumii? Nu! Poate doar o reorganizare a lumii aşa cum am ştiut-o până acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu